Foto: FreeImages.com |
Îmi place să-i simt respiraţia caldă, să-i mângâi pielea fină şi
sensibilă, să-i dau de mâncare, insistand cu câte o jucărie atunci când băieţelul
meu se "plictiseşte" să-şi continue mâncarea pregătită de mine cu
mare drag! Îmi place să mă joc cu el, mai ales, că, în prezent, Mihai,
băieţelul meu, are un an şi 5 luni, deci a crescut vizibil! J Construim împreună
castele, căsuţe din figurine special cumpărate, "facem mâncare"
împreună în vase de joacă special concepute pentru copiii cu astfel de
înclinaţii culinare. J
Lui Mihai, ca de altfel oricărui copil de vârsta lui, îi plac jocul şi joaca, iar atunci eu, în calitate de mamă, indiferent cât de obosită aş fi, încerc să „pătrund” în universul lui de copil, mă joc cu el, alergăm împreună, căci băieţelul ne-a făcut prima surpriză mare de a merge corect şi sigur în picioare, chiar în ziua în care a împlinit un an şi trei luni! Ce bucurie am simţit atunci în sufletul şi pe chipul meu! J Ca mamă, simt că prin copilul meu, îmi trăiesc propria copilărie. Când băieţelul meu este activ, energic, dinamic şi nu numai, "pătrund" cu drag în universul lui, încerc să-l ajut să vorbească, fiindcă sunt cuvinte pe care le rosteşte frecvent: "mama", "tata", "unu", "doi", "trei", "înapoi", "mamaie", "tataie", "da", "nu", "papa", "bunicul".
Pot afirma că sunt alături de Mihai şi în momentele mai puţin plăcute din viaţa lui, dar care, fiind mamă, mă afectează şi pe mine foarte mult; când Mihai este răcit, face febră, respiră foarte greu atât în timpul zilei, dar, cu precădere, în timpul nopţii, atunci inima mea de mamă mi se "strânge" de durere şi parcă trăiesc şi eu durerea pe care o simte băieţelul meu. Şi imediat folosesc medicamentele specifice momentului crizei bolii, medicamente pe care le am zilnic în casă pentru a interveni in orice situaţie de sănătate, pe care o "traversează" copilul. În momentele în care băieţelul nu se simte bine, îi veghez nopţile cu atenţie sporită, iar dacă situaţia se agravează peste noapte, îl duc la urgenţe, iar in timpul zilei, merg imediat cu băieţelul la medicul pediatru.
Din punctul meu de vedere este frumos să fii mamă si, mai ales, să fii o mamă bună, pentru că experimentezi încă din momentul conceperii copilului şi ulterior naşterii lui o gamă largă de sentimente şi de momente unice, începând cu alăptatul (un proces foarte important dezvoltării şi creşterii copilului), schimbatul scutecelor, începerea diversificării mâncării copilului, mersul în patru lăbuţe, coborâtul şi urcatul din şi în pătuţ, mersul în picioare, rostirea cuvântului „mama", cel mai emoţionant cuvânt pe care îl auzi şi îl percepi ca mamă, pe lângă celelalte lexeme ce vor urma ulterior...Îmi place să cred că sunt o mamă bună, pentru că în acest fel, îi pot transmite şi puiuţului meu sentimente de bunătate, linişte, echilibru emoţional, iubire, iar, psihologic vorbind, îl pot ajuta să se dezvolte armonios.
Şi cred, ca mamă, că atât timp cât trăiesc, orice moment (mersul la grădiniţă, începerea şcolii, a facultăţii, căsătoria şi, ulterior, "meseria" de a deveni chiar el părinte) din viaţa băieţelului meu îl voi simţi intens, înţelegând astfel replica mamei mele: „Vei vedea si tu ce înseamnă să fii mamă, câte griji şi probleme îţi vei face pentru copilul tău"! Astăzi, îmi înţeleg mama, pe care o iubesc enorm, Dumnezeu să-i dăruiască sănătate dânsei şi nouă tuturor de asemenea!!!
Conchid că
sunt o mămică fericită şi mulţumită cu experienţele pe care le trăiesc profund,
cu fiecare zi din viaţa mea, ce se "scurge" lin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu