A te menţine în echilibru!

Foto: ComunicarePersonala.com

Dragii mei, în acest articol, voi pune în discuţie termenul echilibru. Auzim în stânga şi în dreapta cât de important este echilibrul, cât de necesar este să-ţi menţii echilibrul într-o societate comercială, aglomerată şi agitată din toate punctele de vedere.

Fiindcă termenul echilibru este foarte des utilizat, acesta nu mai poate fi considerat un neologism şi a intrat demult timp în fondul principal lexical al limbii române. Cu toate acestea, voi reda definiţia termenului echilibru din Marele dicţionar de neologisme, de Florin Marcu, Ediţia a X-a revăzută, augumentată şi actualizată, Editura „Saeculum Vizual”, Bucureşti, 2008.

Definiţia este mai detaliată şi mai relevantă din punctul meu de vedere:

echilibru – s.n. 1. „stare a unui corp supus acţiunii unor forţe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mişcare sau de repaus”.

                         2. (biol.) „însuşire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi”.

● ~ ecologic – „starea a unui mediu natural în care compoziţia faunei şi a florei rămâne aproape constantă”.

                       3. „proporţie, raport just între lucruri opuse”.

● ~  de forţe – „situaţie în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influenţă şi dominaţie în lume”.

● ~ bugetar – „stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile”.

             4. ● ~ (psih.) – senzaţie de echilibru – „senzaţie care reflectă poziţia şi mişcările corpului în spaţiu”.

            5. (fig.) „stare de linişte, de armonie, de stabilitate sufletească”. (‹ fr. équilibre, lat. aequilibrium).s.v.

Observăm din explicaţiile oferite de lingvistul Florin Marcu ce înseamnă echilibru.

Întrebarea cheie, pe care aş pune-o, este: cum ne menţinem acest echilibru?

Da, pot afirma că viaţa este frumoasă, iar noi, oamenii, trebuie să muncim cu noi înşine, ca să ne facem viaţa frumoasă!

Dar constatăm că, de-a lungul timpului, intervin factori perturbatori (solicitări din ce în ce mai mari la serviciu, nemulţumiri ale şefilor, diverse discuţii contradictorii în cadrul colectivităţii din care facem parte, invidia colectivă, meschinăria, bârfa, înjosirea angajatului sub diferite forme, chiar dacă acesta este competent şi are abilităţile necesare domeniului solicitat angajării, viaţa de familie, care solicită şi ea atenţie, întreţinere, muncă în echipă, grijă atribuită copilului pe care îl creşti, afecţiune atât soţiei, cât şi soţului etc.), evenimente care îşi pun amprenta asupra personalităţii tale şi te iau pe nepregătite (disponibilizare din cadrul serviciului, moartea unei fiinţe dragi etc.).

Ce faci în asemenea situaţii?

● Cum îţi poţi menţine echilibrul?

În mod clasic, vorbeşti cu membrii familiei şi, dacă aceştia nu au competenţele necesare sau sunt prea apropiaţi sinelui tău, neştiind, poate, ce sugestii să îţi dea în acel moment de cumpănă sau, poate, te ghidează, dar expectanţele tale sunt altele şi informaţia nu ajunge la „etajul superior” pentru a fi procesată corespunzător sau, informaţia, poate, ajunge, dar nu este ceea ce tu, în calitate de persoană, speri să auzi ... în această situaţie ce se poate face?!

Normal, ţi se recomandă să mergi la psiholog, o persoană neutră, care nu te cunoaşte şi care încearcă să te cunoască aplicându-ţi tot felul de tehnici de relaxare şi determinându-te să-ţi „deschizi sufletul”, reamintindu-ţi tot felul de secvenţe din copilăria ta, până în prezent. Este normal că unele episoade nu-ţi fac bine şi ieşi de la şedinţă bulversat sau, poate, reuşeşti să-ţi regăseşti sinele dacă şi numai dacă găseşti persoana competentă, abilitată, dornică să te re-ghideze pe făgaşul normal al vieţii. Dar pentru re-echilibrare, trebuie să identifici un adevărat profesionist, cu o vastă experienţă, capabil să folosească tehnici psihologice adecvate fiecărei persoane în mod individual, deoarece noi, oamenii, suntem unici prin comportament, raţiune, mod de acţiune, sensibilitate. Numai în acest fel, reuşeşti să-ţi recâştigi echilibrul şi în mod cert, viaţa!!! Şi aici îmi vine în minte un citat din Ion Luca Caragiale:

„Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei” (sursa: Citatepedia.ro)

O altă modalitate utilă pentru a-ţi menţine echilibrul, tonusul fizic şi psihic este aceea de a-ţi alege un sport adecvat sau pur şi simplu să mergi în aer liber zilnic, cel puţin o jumătate de oră. Specialiştii afirmă că, dacă practici yoga, ajungi să elimini stresul interior şi, astfel, să-ţi regăseşti liniştea şi armonia interioare.

Aducem în discuţie şi mâncarea cât mai puţin procesată şi cât mai puţin preparată termic, toate acestea te ajută să-ţi menţii echilibrul zilnic şi de ce nu, să-l recâştigi dacă ţi s-a întâmplat, cumva, să-l pierzi.

De asemenea, poţi asculta o muzică care îţi face plăcere; astfel, sunt eliberate endorfinele numite şi moleculele fericirii.

„Se ştie (efectul Mozart) de multă vreme că muzica are efecte asupra creierului. Muzicologul Julius Pornoy a descoperit că ea modifică metabolismul, scade sau creşte presiunea sângelui şi influenţează digestia – pozitiv sau negativ, în funcţie de tipul melodiei. Muzica generatoare de calm duce şi la creşterea nivelului endorfinelor: o jumătate de oră de Bach sau Mozart are un efect comparabil cu înghiţirea unei tablet de Valium. Ambele emisfere cerebrale participă la «drogarea» creierului, agentul producător de plăcere fiind nu versurile, ci muzica, melodia, sunetele, ritmul. Acesta din urmă se pare că are cel mai important rol, căci mai există o categorie de persoane aflate frecvent sub influenţa pronunţată a endorfinelor: cei care bat în tobe.

Atunci când se dezlănţuie bateristul, profesionist sau amator, încearcă o senzaţie de plutire, în special când e vorba de ritmuri lente. Asemenea frecvenţe induc organismului o stare de relaxare profundă, asociată, totuşi, cu o acută conştiintă de sine. Senzaţiile, chiar dacă durează puţin, pot îmbunătăţi calitatea vieţii celui care trăieşte printre ritmuri.

Endorfinele le sunt bine cunoscute celor care practică sporturi de performanţă, ele fiind răspunzătoare de starea denumită «runner high» (beţia alergătorului)”. (sursa: Descopera.ro)

O altă modalitate prin intermediul căreia te poţi menţine în echilibru este rugăciunea! Un călugăr de la Mănăstirea Târgu-Neamţ chiar îmi spunea în vara ce a trecut că rugăciunea spusă din tot sufletul, cu patos, consecvenţă, sârguinţă şi atenţie face minuni pentru noi, oamenii. Contează, de asemenea, să facem fapte bune, să ne ajutăm aproapele pe cât ne stă în putinţă, să participăm la sfintele slujbe bisericeşti, să avem disponibilitatea de a ne bucura de lucrurile frumoase din viaţa noastră, căci fiind bucuroşi şi Dumnezeu se va bucura, fiind trişti şi amărâţi vom cădea într-o altă extremă negativistă a vieţii.

În fond, noi căutăm modalităţi diverse prin care încercăm să ne menţinem echilibrul, căci ce este viaţa dacă nu o luptă, cum bine afirma şi George Coşbuc în poezia Lupta vieţii:

„O luptă-i viaţa; deci te luptă

Cu dragoste de ea cu dor

Pe seama cui? Eşti un nemernic

Când n-ai un ţel hotărâtor?

Tu ai pe-ai tăi!

De n-ai pe nimeni,

Te lupţi pe seama tuturor”.

(sursa: Versuri.ro)

Deocamdată, închei aici mica mea „incursiune” în dezvoltarea subiectului actual, urmând ca voi, dragii mei, să alegeţi modalităţile specifice fiinţei voastre prin care reuşiţi să vă controlaţi şi să vă menţineţi echilibrul. Fiecare persoană este unică în felul ei, prin urmare, şi modalităţile de menţinere a echilibrului sunt distincte.