„Aveţi puţintică răbdare…stimabililor!”

Foto: Citatepedia.info

Dragii şi dragele mele,

Chiar nu pot începe acest articol fără să-l citez pe „actualul” „moş virgulă”: I.L. Caragiale:

„Trahanache: (trăgându-şi clopoţelul) Stimabili! Onorabili! (afabil) faceţi tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei... Aveţi puţintică răbdare...” (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută – 1884, Actul III, Scena I)

 

Dacă nu ne-am mai agita atât de mult din cauza diverşilor factori externi, ne-am da seama că DA!, într-adevăr, evoluăm! J Avea dreptate marele I.L.Caragiale, prin personajele sale, când Jupân Trahanache afirma: „Stimabili! Onorabili! Aveţi puţintică răbdare …!”

Şi, într-adevăr, mare adevăr a cugetat Caragiale!!! Dar RĂBDAREA este o virtute pe care mulţi oameni nici măcar nu ştiu să o definească, dar ce să mai spun…: să o preţuiască măcar! Ce să mai afirm că ar fi necesar să o folosim zilnic în relaţiile interumane! Şi chiar în această manieră, astăzi – ne agitam, mâine – ne agităm, poimâine – ne agităm ş.a.m.d., încât vom ajunge să conjugăm extrem de bine verbul „a (ne) agita” la toate modurile şi timpurile posibile!

Sincer vorbind, chiar nu ştiu unde „vom ajunge” sau spre ce „ne îndreptăm”, dacă nici măcar la nişte simple cumpărături nu ştim să ne respectam între noi. Într-adevăr, „timpul avea răbdare” cu noi, pământenii, dar tot noi, „pământenii”, l-am determinat să nu mai aibă răbdare cu noi”, vorba regretatului Marin Preda:

„Timpul nu mai avea răbdare”! („Cel mai iubit dintre pământeni”).

Mă întreb ce fel de naţie suntem, dacă eşti împins (de exemplu: la cumpărături) pe la spate, cu acel cărucior de cumpărături de un client grăbit nevoie mare, care, parcă, ar fi singurul în hypermarket?!...Cum putem să ne educăm copiii, dacă în această teribilă grabă a unora dintre noi (se presupune că suntem într-o societate civilizată:), nu avem răbdare să mai stăm la rând în mod civilizat şi unii suflă cu nesimţire în spatele, respectiv, în ceafa celui din faţă, care, la rândul lui, „s-a nimerit” şi el să se afle la rând, „nefericitul”!?

Cum putem fi modele pentru copiii noştri dacă, spre exemplu, dorim să cumpărăm un produs, iar un alt cumpărător mult mai „grăbit” trece în faţa ta, pentru că, deh!, „stimabilul” doreşte şi el să cumpere, chiar în acelaşi moment, acelaşi produs, pe care-l doreşti şi tu să-l cumperi sau măcar vrei să-i vizualizezi preţul?!

Conchid: „timpul avea răbdare cu noi, oamenii”, însă unii oameni (din ce în ce mai mulţi în ultimul timp) – prin „conduita” lor – l-au determinat să încline spre latura negativă a afirmaţiei!

Deocamdată, închei aici „intervenţia” mea şi vă urez o săptămână cu bucurie în suflet şi cu mulţumire interioară, dacă, cumva, nu vă mai simţiti agitaţi sau dacă nu mai „agită” alţii apele în „ajutorul” Domniilor Voastre! J