Fericirea – mit sau adevăr?

Foto: Trilulilu.ro

Dragii mei cititori, astăzi doresc să abordez subiectul fericirii.

În conformitate cu DexOnline.ro, conceptul fericirii are următoarele explicaţii:

fericire, fericiri, s. f. „Stare de mulțumire intensă şi totală determinată îndeosebi de satisfacerea unei năzuinți. Iaca fericirea visată de mai înainte, cum s-a împlinit”! CREANGĂ, P. 14. ◊ Loc. adv. „Din fericire” = „printr-o împrejurare favorabilă”. ♦ „Persoană sau obiect care prile­juiește o asemenea stare”. „Maică, măiculeana mea, Maică, fericirea mea”. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. 

Din punctul meu de vedere, putem identifica starea de mulţumire sufletească  intensă din existenţa unor lucruri mărunte, mici, dar care îţi aduc multă bucurie interioară! Faptul că faci ceea ce îţi place devine, actualmente, un lucru măreţ, unic, care îţi bucură sufletul şi-l „hrăneşte” pozitiv în acelaşi timp!

Astfel, cred că sunt mai multe laturi ale fericirii. Eu încerc să le descriu pe acelea pe care le-am trăit personal.

De multe ori mi-am pus întrebări de genul:

• Sunt fericită?

• Care sunt momentele fericirii personale?

Am fost fericită (şi sunt şi actualmente fericită!!!) când băieţelul familiei noastre, Mihăiţă, a venit pe lume. Naşterea lui a fost un eveniment inedit şi deosebit, care m-a luat şi pe mine prin surprindere! Era normal că nu mai trăisem aşa fenomen miraculos până în prezent! Şi am fost fericită în momentul în care l-am luat în braţe şi l-am văzut cum arată pentru întâia oară în realitate! Nici în acest moment, când îl privesc zilnic, parcă nu-mi vine să cred că Dumnezeu ne-a binecuvântat casa şi familia cu un aşa sufleţel de băiat scump, dulce şi delicat!

Şi parcă încă nu realizez faptul, deşi băieţelul are în prezent un an şi 10 luni, că i-am dat naştere! Aceasta DA, pot afirma că este o stare de fericire!

De obicei, fericirea o simţi în momentul în care starea ta interioară „vibrează” de mulţumire în legătură cu un lucru creat, un fapt „rupt” de/din viaţă, un eveniment care s-a finalizat cu succes ş.a.m.d.

O altă latură a fericirii o poate constitui momentul în care îţi întâlneşti jumătatea, adică acea persoană capabilă să te înţeleagă, să-ţi împărtăşească gândurile, opiniile, să dea dovadă de răbdare în timpul cursului existenţial, să comunice elegant şi respectuos cu tine, în general vorbind, să existe o preţuire reciprocă între parteneri indiferent de circumstanţe!

O altă latură a fericirii este atunci când poţi să o faci fericită pe consoarta ta, îndeplinindu-i dorinţele.

Eşti fericit când realizezi că propriul copil este fericit în preajma ta şi cu cei doi părinţi, stându-i alături în încercările vieţii.

Zâmbetul indescriptibil al copilului tău, bucuria exprimată atât pe chipul, cât şi în ochii acestuia, faţa sa luminoasă, în momentul în care te vede, toate acestea îl fac să se simtă fericit şi ocrotit de părinţii lui!

Şi, în acel moment, chiar tu, în calitate de părinte, eşti fericit, pentru că ai luptat ca al tău copil să fie fericit!

Cum identificăm fericirea?

Din punctul meu de vedere, este necesar să existe o concordanţă între mulţumirea interioară a sufletului, bucuria exprimată în privire şi, în general, starea de bine, de armonie, de echilibru interior pe care doar tu, în calitate de persoană, le simţi şi le percepi.

Astfel, consider că fericirea depinde de noi, oamenii, de modul în care percepem viaţa şi încercările acesteia! Dar mai cred, în acelaşi timp, că fericirea „ajunge” la noi prin sprijinul acordat de Dumnezeu omenirii şi prin intermediul modului în care ne „construim”, ne organizăm viaţa şi evoluăm treptat-treptat prin procesul continuu al învăţarii!

Doresc să menţionez că atunci când eşti fericit, simţi o bucurie interioară imensă, faţa şi privirea îţi sunt luminoase, zâmbitoare, într-adevăr, simţi că „pluteşti” şi că viaţa capătă o întorsătură frumoasă. Astfel, te simţi liber, ai o adevărată putere interioară, vitalitate, energie şi chiar poţi „muta şi munţii din loc”!    

Pentru că fiecare persoană se naşte pe acest pământ, creşte, se dezvoltă şi evoluează, având un scop bine definit, pe care îl va „descoperi”, treptat-treptat, odată cu maturizarea sa. Dumnezeu este un Creator desăvârşit, iar existenţa noastră depinde în mare parte de Creatorul Divin!

Deci, dragii mei cititori, luptaţi pentru obţinerea fericirii atât în plan profesional, cât şi familial, respectiv, personal!

Din perspectiva mea, fericirea reprezintă un adevăr, ce constă în multe împliniri personale şi profesionale, pe care le-am obţinut prin muncă asiduă, de-a lungul timpului!!! Astfel, fericirea, personal vorbind, reprezintă un adevăr şi nu, un mit!

În continuare, redau o mică istorioară – în calitate de perspectivă a fericirii – şi vă las să răspundeţi voi la întrebarea:

Cine este fericit: bogatul sau cizmarul???

Bogatul şi cizmarul sărac

„A fost odată un cizmar sărac care era mereu bine dispus. Era aşa de fericit că, de dimineaţă până seara, cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea şi număra galbenii săi. Abia dimineaţa se ducea la culcare. Nu putea însă să doarmă, pentru că-l auzea pe cizmar cântând. 

Într-o zi îi veni o idee cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie. Erau aşa de mulţi că cizmarului îi era frică acum să-i piardă din vedere. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ. De muncit nu mai muncea şi de cântat nu mai cânta. Ceea ce era mai rău, copiii nu mai veneau să-l viziteze. Cizmarul era aşa de nefericit! 

Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului.

–        «Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară». 

Şi fericirea intră din nou în casa cizmarului.” (sursa: Facebook)

Şi să nu uităm conceptul fericirii exprimat de regretata Mihaela Runceanu în cântecul său: „Fericirea are chipul tău”.

Fericirea are chipul tău

Luminat de dragoste mereu,
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.

Fericirea are chipul tău
Şi-n privirea ta voi sta mereu
Fericită să fiu
Că iubirea o ştiu
Împlinind viaţa mea.

Am vrea să fim adeseori
Prea fericiţi, nemuritori
Şi veşnicia chiar în dar s-o primim
M-am întrebat deschis şi eu
Ce-i fericirea, dragul meu,
Şi mi-am dorit mereu
Amândoi s-o ştim.

Fericirea are chipul tău
Luminat de dragoste mereu
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.

Fericirea are chipul tău
Şi-n privirea ta voi sta mereu
Fericită să fiu
Că iubirea o ştiu
Împlinind viaţa mea.

Dorim cu toţi de atâtea ori
Chemarea dragostei de flori
Un vis mereu curtat de îndrăgostiţi
Şi nu vedem chiar lângă noi
Destinul prins în patru foi
Şi încercăm visând
Să fim fericiţi.

Fericirea are chipul tău
Şi-n privirea ta voi sta mereu
Fericită să fiu
Că iubirea o ştiu
Împlinind viaţa mea” (sursa: Versuri.ro)