Foto: Google Images |
Dragii mei cititori, astăzi, doresc să abordez un subiect
foarte actual, de care ne „ciocnim” zi de zi, cu asiduitate, şi anume: acela al
măştii. Purtăm măşti şi să nu afirmaţi că nu este adevărat ceea ce susţin cu
îndârjire! Şi repet ideea: purtăm aceste măşti cum le poartă şi actorii la
teatru, care joacă şi interpretează distincte roluri în funcţie de piesa de
teatru, pe care o au de interpretat!
Astfel, dragii mei
cititori, societatea actuală „a evoluat” spre una a măştilor şi a măscăricilor! [(• măscărici, măscărici, s. m. 1. „Actor
de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.), care execută și
numere de acrobație, muzicale, de dresură
etc.”; „saltimbanc, paiață, clovn”. ♦ „Epitet
depreciativ pentru un om neserios, ridicol”. 2. (În Evul
Mediu) „Persoană angajată la curțile regale sau senioriale
pentru a amuza asistența; bufon”. – „măscări + suf.
-ici”], cf. DexOnline.ro.
De pe site-ul DexOnline.ro,
am extras şi semnificaţia cuvântului mască
ce deţine următoarele semnificaţii:
• mască, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl.
„A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască” (1); „a
(se) măscui”. 2. Tranz. „A sustrage vederii acoperind cu
ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla”. ♦ Fig. „A ascunde
ceva sub aparențe înșelătoare,
cu intenția de a induce pe cineva în eroare”; „a disimula”. – Din fr. masquer.
Zilnic ne îndreptăm cu paşi repezi spre serviciu! Fie că dorim sau nu, în mersul nostru, observăm oameni grăbiţi. Unii dintre aceştia par bucuroşi încă de la prima oră a dimineţii, alţii poartă masca tristeţii exprimate elocvent pe chipul lor. Pentru că, dragii mei, cum afirmam şi într-un articol anterior, „natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei” (I. L. Caragiale într-o conversaţie cu Ioan Slavici, CitatePedia.ro).
Dacă ar fi să vă fac o confesiune, un coleg de-al meu, într-un
context oarecare, chiar nu are importanţă situaţia, mi-a mărturisit că,
întotdeauna, când este la serviciu, „acesta joacă teatru”! Prin urmare, dragii
mei, masca teatrală este chiar la
modă! J Fiecare dintre noi îşi poartă masca teatrală cu sârguinţă, perseverenţă şi cu asiduitate! J
Şi, astfel, dragii mei, dragi cititori, constat cât adevăr „grăia”
Mihai Eminescu în poezia Glossă:
[…] „Tu în colţ petreci în tine,
Şi-nţelegi din a lor artă,
Ce e rău şi ce e bine”.
Întrebările mele, adresate în manieră indirectă, sunt:
• Ce este rău?
• Ce este bine?
Pot afirma că este negativ faptul că „suntem determinaţi” să
purtăm măşti în „teatrul” ieftin al
vieţii! Această parte a situaţiei are însă şi o latură bună, pozitivă şi susţin
acest lucru prin afirmarea faptului că, în această manieră, ne protejăm
sufletul, trupul şi mintea de „săgeţile” negative ale societăţii, ce se
răsfrâng asupra noastră! Purtând măşti
şi „scuturi” respingem atacurile şi energiile negative, ce se răsfrâng asupra
noastră!
Pentru că, dacă nu ne protejăm noi de vicisitudinile vieţii,
altcineva nu o va face! Dacă privim această chestiune din alt punct de vedere,
fie că vrem, fie că nu vrem, devenim şi suntem „actori” pe „scena” vieţii!
Deoarece şi viaţa poate fi privită ca pe o mare scenă, iar actorii sunt
distincţi: unii sunt mai naivi, alţii, mai versaţi, alţii, mai talentaţi,
alţii, mai „actori” printre/între „actorii” vieţii!
Şi pot să vă ofer un alt exemplu concludent: să spunem că mergem
să facem nişte simple cumpărături şi vânzătoarea amabilă afişează un zâmbet
larg şi are o faţă luminoasă! Şi această situaţie este una adevărată! Dar,
gândind problema dintr-o altă perspectivă, v-aţi întrebat, vreodată, dacă, în
ciuda a tot şi a toate lucrurile, acea vânzătoare şi-a afişat, printr-o mască, zâmbetul şi faţa strălucitoare, dar, de fapt, în interiorul său,
aceasta, poate, suferea din pricina diverselor probleme, pe care le avea! Şi să
recunoaştem, dragii mei, că toţi ne confruntăm cu probleme!
Afirm că tot un coleg îmi spunea că în spatele fiecărei „«perdele»
se ascunde câte o lacrimă” şi de ce nu, câte o mască sau câte o măscuţă în
această mascaradă a vieţii! Şi,
totuşi, Pandora şi-a „revărsat” asupra lumii, din cutia sa, toate emoţiile
negative şi toate păcatele pe care lumea „să le poarte” pe umerii săi: bârfa,
răutatea, minciuna, tristeţea, ironia, ciuda, răul şi răutatea, în general
vorbind!
Ce este trist, dragii mei, este că acest „teatru” ieftin îl „interpretăm”
cu graţie în diverse moduri şi chipuri posibile pe această scenă a vieţii! Astfel,
ne „ascundem” de colegi, de vecini, de familie etc. iar aceştia procedează
într-o manieră asemănătoare, fiindcă, dacă se întâmplă să aibă loc vreun lucru
negativ, ar fi de preferat „să moară şi capra vecinului” şi nu, numai a noastră!
Şi să nu care, cumva, să încercaţi să mă contraziceţi, pentru că, şi domniile
voastre, bănuiesc, că sunteţi în asentimentul meu! J
Conchid această prezentare personală prin citarea unor versuri din
Glossa lui Mihai Eminescu:
„Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui,
Joace unul şi pe patru;
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine,
Şi-nţelegi din a lor artă;
Ce e rău şi ce e bine”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu