Gustul FERICIRII

Foto: Mihaela-Runceanu.ro

Dragii mei, ştiu că am mai pus în discuţie subiectul FERICIRII, ce, la o primă privire, ar părea unul banal, dar nu căutăm, oare, cu toţii FERICIREA?!

Nu ni se-ntâmplă, deseori, să ne fie adresate întrebări despre FERICIRE, de genul:

„Şi ... eşti FERICIT (Ă)”?

Ce răspundem în acel moment???

Şi, treptat, ne putem întreba: FERICIREA are gust? Ooo, daaa, FERICIREA are GUSTUL armoniei interioare, al echilibrului fiinţei noastre, al bucuriei intrinseci!  

Să presupunem că răspundem la întrebarea de mai sus, parafrazând o definiţie din Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura „Univers Enciclopedic”, 1998 (aceasta este posibil, doar, dacă ştim, cumva, definiţia FERICIRII din lucrarea explicativă):

• fericire, fericiri – s. f. „stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină”.

• fericit, -ă, fericiţi, -te, adj., s. m. 1. Adj. „(adesea substantivizat) Care se află    într-o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie”. 2. Adj. „Care aduce FERICIRE, provoacă mulţumire, care este bun, favorabil”. 3. S. m. „Primul grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă”. (s.v.)

Dar ce vom răspunde la o asemenea posibilă întrebare adresată despre FERICIRE logic, căci, totuşi, este necesar să fim pregătiţi mental, sufleteşte şi, chiar, trupeşte?

Marea noastră cântăreaţă, Mihaela Runceanu, Bunul Dumnezeu să o odihnească-n pace, spunea, într-unul din cântecele Domniei Sale, că:

„FERICIREA are chipul tău/Şi-n privirea ta, eu stau mereu,/FERICITĂ să fiu/Că iubirea o ştiu/Împlinind viaţa ta!” („FERICIREA are chipul tău”)   

Eu tind să fiu de acord cu versurile cântecului.

Dar voi, dragii mei, ce părere aveţi?

Totuşi, aş dori să vă relatez o întâmplare plină de o adâncă încărcătură emoţională. Aşteptând culoarea verde a semaforului, într-una din aceste zile ale lunii august, am zărit, la semaforul celălalt, din partea opusă trotuarului pe care mă aflam eu, doi pensionari, ce-i „unise” timpul şi greutăţile vieţii, dar, se putea vedea, cu ochiul liber, că sentimentul iubirii, transformat în recunoştinţă şi în respect mutual exista între cei doi: ...aşteptau culoarea verde a semaforului şi, între timp, bătrâna îi aşeza partenerului de viaţă – gulerul alb al cămăşii şi cravata! J

Şi îmi vin în minte nişte versuri, poate, chiar uitate de mulţi dintre noi:

„În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/Două jucării stricate – / Un bătrân şi o bătrână/Vezi ţinându-se de mână”! (Ion Minulescu, „Acuarelă”)

Cât de frumoase sunt aceste versuri şi cât de mult se potrivesc situaţiei prezentate mai sus!!!

Ehei, dragii mei, în secolul al XXI-lea, foarte rar văd aceste gesturi între tinerii, să spunem, aflaţi într-o relaţie de logodnă şi, poate, ceva mai târziu, de căsătorie...

În mod franc, şi eu am fost întrebată dacă sunt FERICITĂ. Şi am răspuns afirmativ, punctând, însă, faptul că noi, pământenii, nu putem atinge FERICIREA absolută (eternul şi englezescul ”bliss”), dar suntem capabili în a identifica FERICIREA în lucrurile mărunte, mici, care ne „încarcă” sufletul, mintea şi trupul cu linişte şi cu bucurie!    

Dar vorba unui mare învăţat al lumii care spunea că FERICIREA există acolo unde se „întrevede” adânca legătură între suflet, minte şi trup!

Cu certitudine, cuget că, acolo, unde există o strânsă conexiune între liniştea sufletului, puterea unei minţi odihnite, respectiv, nestresate, şi trupul fără de prihană, acolo, în mod afirmativ, există FERICIRE! Iar această stare a FERICIRII se poate observa în ochii, în privirea şi în toate gesturile unei persoane!!!

Fiecare om are diverse motive de a fi FERICIT, însă nu există un reţetar din care să extragi, ca dintr-o carte de bucate, reteţa FERICIRII!!! Fiecare fiinţă umană îşi „construieşte”, în manieră proprie, FERICIREA! Însă, pentru atingerea acestei stări de bine şi de mulţumire interioară, este necesară muncă, muncă şi, iar, muncă; muncă cu propria persoană, muncă cu ceilalţi apropiaţi ţie! Iar FERICIREA atinsă chiar trebuie „întreţinută” mult mai mult decât orice lucru, respectiv, obiect, din gospodăria noastră, numai că, în acest caz, punem în discuţie o stare a sufletului.

Suntem FERICIŢI în mod distinct unii de alţii: unul este FERICIT că a trecut un examen cu notă maximă, altul este FERICIT că şi-a cumpărat un lucru/obiect, pe care şi-l dorea de mult timp, un altul este FERICIT că familia i s-a mărit cu un nou membru, iar zâmbetul de FERICIRE al mamei se poate „citi” în ochii şi-n privirea acesteia şi, de nu, în toată fiinţa sa ş.a.m.d.

FERICIREA reprezintă o stare de spirit, iar, dacă spiritul este bun, atunci, poţi fi fericit (ă) în orice clipă şi-n orice moment al vieţii!!! J

Să fiţi iubiţi (e)!