Dacă tăceai, filozof rămâneai!

Foto: Google Images

Cred, cu certitudine, că timpul trece-trece, iar noi nu mai suntem copii şi mă refer, aici, la vârsta pe care o avem! J Căci, dacă stăm să ne gândim bine, în sufletul adultului, se regăseşte şi spiritul copilului! J

Şi ...timpul este ireversibil! Chiar cercetătorii au concluzionat că timpul s-a comprimat!

Pentru unii dintre noi, timpul este unul frumos, pentru alţii, timpul se transformă într-unul al tăcerii şi al lucrurilor nepunctate, respectiv, nespuse, ci, doar, gândite! Se afirmă, în mod sigur, că este bine să asculţi ce ţi se spune, să gândeşti asupra problematicii şi să vorbeşti puţin, rar şi bine din punctul de vedere al informaţiei transmise sau chiar să nu spui nimic în anumite circumstanţe ale vieţii!

Şi mai cred, cu certitudine, că te vei simţi mult mai bine înăuntrul tău, dacă faci un efort de voinţă şi încerci să percepi tăcerea ca pe un posibil răspuns. Fiindcă se afirmă că „şi tăcerea este un răspuns, nu-i aşa, dragii mei cititori?!”

Din perspectiva mea, eu, cel puţin, am observat acest lucru la anumite persoane şi anume: acestea tac, îşi conservă energia, se simt bine în orice context, deoarece tăcerea are feţele ei! J

„Şi tăcerea are glasurile ei de înţelepciune; ascultaţi-o!” (sursa: Claratoma.exprimari.ro), se afirmă într-una dintre cugetările oamenilor învăţaţi.

Taci, în momentul în care nu ştii ce răspuns să oferi celui de lângă tine; cel puţin, mie aşa mi s-a întâmplat odată. Îmi spusese interlocutorul meu:

„Ţi-am povestit toate acestea, în speranţa că-mi vei putea oferi o soluţie problemei cu care mă confrunt...”

Cum viaţa a fost transformată tot de oameni într-una multifaţetată, am considerat că cel mai bun răspuns îl constituia, în acel moment, – tăcerea! J

Stau şi mă întreb: oare este bine să fii în „silentio stampa”? Să cugeţi şi să taci? Oricum, fiecare om are stilul său de a fi: unul, mai răbdător, până când „paharul se umple şi răbufneşte”, altul este mai expansiv şi îşi exteriorizează trăirile, sentimentele, emoţiile prin comunicare! (să se vadă, în acest sens, Tudor Vianu, în lucrarea Arta prozatorilor români, articolul cu titlul: „Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului” adică: „cine vorbeşte comunică şi «se comunică»; cine vorbeşte o face pentru a-şi împărtăşi gândurile, sentimentele şi reprezentările, dorinţele sau hotărârile, dar şi pentru a comunica” (sursa: Scrierile.com).

Astfel, răspunsul în privinţa tăcerii vs. comunicării îl stabileşte fiecare fiinţă umană, căci, decât să comunici mult şi prost şi să ofensezi persoanele de lângă tine atât prin cuvinte, cât şi prin atitudine, este mult mai bine dacă comunici bine şi puţin, deoarece chiar tăcerea, exprimată prin „odihna” cuvântului, reprezintă una dintre cele mai cuvenite atitudini acolo, unde, cel puţin, universul paremiologic o confirmă prin aserţiunea: „Nu iese fum, fără foc”.

Să fiţi iubiţi (e)!