Haos, haotic ....

Dragii mei, deşi, poate, nu aş fi dorit să abordez această temă a haosului, efectiv, câteodată, chiar simţi că trăieşti într-un haos determinat de societatea haotică în care trăim!

Să observăm cu atenţie şi cu minuţiozitate, ce explicaţii oferă DEX celor doi termeni:  

• HÁOS s. n. 1. „Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de «neguri», în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități”. 2. Fig. „Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare”. [Var.: (înv.) cáos s. n.] – Din fr., lat. chaos.  cf. DEX ’09 (2009), s.v.

• HAÓTIC, -ă, haotici, -ce, adj. 1. „De haos, care amintește haosul”. 2. Fig. „Extrem de confuz, de dezorganizat” etc. – Din fr. chaotique.
cf. DEX ’09 (2009), s.v.

Câteodată, chiar simţi că puterile te lasă atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic... De ce afirm aceste lucruri? Din perspectiva mea, eu sunt o persoană liniştită, care adoră armonia, echilibrul balanţei ...

Când vezi că toate lucrurile din toate sistemele ţării acesteia funcţionează incorect şi când mai observi că toate principiile tale de viaţă corectă sunt încălcate cu desăvârşire, ... nu ştiu ...parcă-ţi vine să pleci departe-departe, transmutându-te într-o altă dimensiune a Pământului acesta vast şi încăpător sau, poate, a unei alte planete gen Marte, vorba cântecului Plec pe Marte, versuri Smiley featuring Cheloo:

            „Plec de tot, departe de tot

            De tot ce-am avut, dar am pierdut

            Plec departe, plec pe Marte

            Şi acolo poate, poate, poate”.

Şi, în acelaşi episod, pot include şi episodul genezei din Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, moment, în care totul este cufundat în haos, într-o completă lipsă de organizare şi de nefiinţă:

             „La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,

            Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,

            Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...

            Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.

            Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?

            N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă”.

Haosul, cel dinaintea creării Universului, este natural şi logic! Ceea ce nu este elocvent devine haosul din interiorul societăţii, deja formate, o societate, care, se presupune, este evoluată şi în care fiinţa umană este dotată cu raţiune şi cu simţire... Te-ai aştepta ca lucrurile să-şi urmeze cursul firesc şi lumea să fie liniştită, relaxată şi, nicidecum, să trăim în zbucium, în chin, în stres, în poluare, în atentate, în incendii prin cluburi „Colective”!

Deci trăim nişte timpuri în care imprevizibilul este la putere, timpuri în care astăzi eşti, dar mâine, nu mai ştii sigur, dacă mai exişti; cu aceleaşi cuvinte, nişte timpuri în care haosul ne domină, iar noi, oamenii, (şi, în special, copiii noştri) trăim în incertitudine şi într-o lume dezorganizată! Cred, deja, ca ceea ce este scris în Cartea Sfântă şi anume: va veni timpul când morţii vor ieşi din morminte şi vom intra noi, viii, căci nu vom mai putea suporta suferinţa la nesfârşit şi nici haosul etern, în care „persistăm” de peste două decenii, haos, ce, actualmente, s-a amplificat considerabil!

Să fiţi iubiţi (e)!