Un poet al fiinţei noastre – Mihai Eminescu –

Foto: Wikipedia

Deşi Mihai Eminescu, din păcate, „a cam trecut în tăcere”, în ultimii ani, pentru că sunt foarte puţine manifestări culturale organizate în fiecare an de 15 ianuarie, totuşi, cred că un astfel de poet „nepereche” numit astfel şi de critica literară nu s-a mai născut până în prezent.

Şi avea mare dreptate un mare critic literar când afima: „Vor trece secole până se va naşte un al doilea Eminescu”, iar „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci” (T. Vianu). Şi chiar aşa am şi ajuns: săraci cultural, săraci spiritual, săraci din multe puncte de vedere ...

Din punctul meu de vedere, constat că este păcat faptul că NU ŞTIM să apreciem omul, cu bune, cu mai puţin bune, atât timp, cât îl avem printre noi.

Ceea ce mi-a atras mie atenţia anul acesta este frumoasa melodie realizată de Alex Calancea Band în colaborare cu Cătălin Josan, pe versurile lui Mihai Eminescu: „De-aş avea”.

Melodia aceasta este dedicată „cu dragoste și recunoștință pentru maeștrii Anatol Chiriac și Ștefan Petrache”...

"De-aş avea", de Mihai Eminescu

"De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor" (sursa: RomanianVoice.com)

Din punctul meu de vedere, videoclipul este de-o realizare excepţională, realitatea, însă, este aceeaşi, cam crudă ce-i drept, şi anume: nici în videoclip atât Veronica Micle, cât şi Mihai Eminescu nu au rămas împreună, căci „săgeţile drumurilor vieţilor acestora sunt îndreptate în direcţii distincte”...

Sunt multe de spus... şi multe lucruri DE BINE despre Mihai Eminescu, însă tăcerea mea reprezintă respectul pe care, din perspectiva mea, eu îl acord unui mare poet, care a trecut în nefiinţa timpului la o vârstă prea tânără şi prea frumoasă pentru puterea şi forţa mentală, cărora le-ar fi putut da glas şi viaţă, dacă şi numai dacă i s-ar fi permis ..... Să te odihneşti în pace, poetule drag, şi să creezi acolo, în transcendent, ceea ce nu ţi s-a permis aici, printre „simplii şi inocenţii” muritori ai zilelor noastre!