 |
| Foto: Google Images |
Am uitat…
Am uitat să cer iubirii
Şi-mi era atât de dor...
Să mă nasc NUMAI din iubire
Şi din iubire să NU mai
mor.
Pur şi simplu...am
uitat...
Am uitat şi chiar de mine,
Am uitat şi de uitare...
Am uitat şi de chemare...
Ce să spun, DAR, de...strigare....?!
Pur şi simplu...am
uitat...
Mă gândeam, poate, la
tine...
La privirea-ţi luminată,
De-un surâs sau de-o
chemare,
De-o uitare, de-o
strigare...
Pur şi simplu...am
uitat...
Am uitat cum toţi uităm,
Căci uitarea e firească,
Am uitat de viaţa noastră,
Zămislită chiar de
astre...
Pur şi simplu...am
uitat...
Şi-într-o clipă de
tăcere,
Am uitat şi-am tot uitat,
De-o iubire efemeră,
Ce te „coase”, te
„descoase”,
De-ţi pătrunde adânc în
oase.
Pur şi simplu...am
uitat...
Am uitat...şi-am tot uitat,
...suntem fiinţe
trecătoare,
Prea puţin folositoare –
Pământului,
...un bun DAT, de Dumnezeu CREAT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu