 |
| Foto: Google Images |
Această poezie a luat naştere odată cu via manifestare a
toamnei, moment în care nostalgia
timpurilor plăcute ne cuprinde fiinţa întru totul. Nu doresc să susţin ideea că
anotimpul toamna nu este unul frumos, ci, dimpotrivă, paleta largă de culori,
de arome, de nuanţe, de fructe, de flori devine diversificată odată cu apariţia
acestui anotimp. Câteodată, însă, toamna lasă loc meditaţiei....
Nostalgie
Şi-a trecut un timp
de-atunci,
Când eram tineri
şi-adulţi,
Mi-e dor de-o toamnă
de-nceput,
... de-aroma toamnei de demult,
Pe care s-o simţim adânc
În ale noastre nări,
vibrând...
Mi-e dor de frunze
ruginii,
... de soare, nori şi păpădii,
... de pasul meu,
... de pasul tău,
Atunci, când noi eram
copii,
Mi-e dor de ce ţi-e dor
şi ţie,
Dar stau şi mă-ntreb în
sine-mi:
Ţi-e dor de ce mi-e dor
în mine-mi?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu