 |
| Foto: PortalRoman.com |
Una dintre
etapele cele mai importante ale vieţii este aceea în care experimentezi
sentimentul incipient şi, ulterior, profund al IUBIRII.
Cred şi simt IUBIREA, unul dintre cele mai frumoase şi mai
înălţătoare sentimente.
Acesta este, de fapt, şi
motivul pentru care „am dat viaţă” următoarelor versuri cu şi despre IUBIRE, pentru că, fără IUBIRE, am fi mai altfel, şi anume: mai săraci”!
Noi...DOI
„Ninsori de flori cad
peste Noi
Şi mă gândesc
La Noi, la Astăzi sau Poimâine-n
Doi
Când existam doar Noi.
Un Timp Etern era atunci
Şi exista în Noi,
Iar Soarele era în Noi
Chiar mai semeţ decât
Noi DOI.
Eram Noi... DOI
Şi chiar credeam în
Tine, în Voi şi-n Noi Toţi,
Dar, încă, poate, NU
ştiam
Câtă viaţă este în DOI!
Trăind frumos şi
„cultivând” speranţe, bucurii, plăceri,
Noi n-am uitat că eram DOI,
Sub o ninsoare
de-nmiresmate ploi,
Ce „luminau” chipul
altor DOI, cum – poate-odată – eram
NOI”!
Să fiţi iubiţi, oameni frumosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu