Este timpul trandafirilor şi, în special, al
celor de grădină. Frumoşi, înalţi, impetuoşi, aceştia îşi înalţă „corola de
minuni a lumii” spre cer, în speranţa de a atinge infinitul...
Frumoşi, eleganţi,
mlădioşi şi iubitori, parcă, ai adevărului absolut, trandafirii reprezintă
unele dintre florile mele preferate, cu predilecţie, cei roşii. Şi, fiindcă
este vară, şi este perioada dulceţurilor, zăresc pe rafturile hipermarketurilor
borcane ce conţin dulceaţă de trandafir.
Aceştia sunt un gen de
trandafiri speciali, plăcut mirositori, ce cunosc mai multe soiuri. Bunica din
partea tatălui, Dumnezeu să o odihnească-n pace şi-n linişte, fire credincioasă
şi cu-adevărat gospodină, se ocupa, printre multe altele, cu întreţinerea unui
anumit soi de trandafiri pentru dulceaţă. Îmi aduc aminte de faptul că bunica
avea în grădina sa, cu flori alese, un soi de trandafiri de un roz închis spre
mov, ce miroseau atât de plăcut, încât, parcă, te îmbătau, pur şi simplu, cu
mirosul lor.
