 |
| Foto: Google Images |
Marea îmi dezvăluie frumuseţea
prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul
auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi
împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate,
revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....
De ce afirm faptul că locurile
din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul
mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa
ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără
griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de
poveste şi plin de poveşti.
În spuma clocotitoare a mării,
îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi
liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai
învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.
Cu irizaţii când albastre, când
verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara,
când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să
stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se
încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.
Cum să nu-mi doresc a trăi
într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea
şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când
revin la ţărmu-i?!
Şi-mi vin în minte unele
versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine
mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:
„La tine mă întorc de oriunde
aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş
fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).
Să fiţi iubiţi (e)!
