Blogul Mihaelei

Primăvara este anotimpul ce conține în structura lui însăşi anotimpul de vară prin numele lui: „prima: + „vară”, cu alte cuvinte, „primăvara”, înainte de „vara” propriu-zisă.

Aceasta presupune faptul că primăvara, într-o anumită manieră, anticipă vara.

Ne dăm seama de succesiunea anotimpurilor după anumite semne specifice, cum ar fi prezența anumitor flori în natură.

Aşadar, ghiocelul este cea mai delicată, pură şi sensibilă plantă, care anunță venirea primăverii. Albul imaculat al petalelor florii ne introduce în timpul „imaculat” al primăverii, alături de alte flori primăvăratice: toporaşii, zambilele, lăcrămioarele, bujorii, iasomia, lalelele etc.

Odată cu revărsarea trandafirilor, ne dăm seama că anotimpul de vară şi-a intrat în drepturi. Vara este însoțită de alaiul ei de flori, printre care enumerăm trandafirii, şi de mărețul soare care lumineazã albastrul senin al cerului văratic.

Trandafirii-n ofilire fac trecerea spre anotimpul de toamnă, prin prezența crizantemelor care miros a toamnă şi care parfumează sufletul omului în devenire.

Crizantemele, cârciumăresele, dumitrițele toate anunță sosirea toamnei, anotimpul frunzelor multicolore purtate de vânt în desfăşurarea sa.

Crizantemele întârziate, căci viața lor este lungă şi se prelungeşte până-n iarnă, prin structura lor florală, se continuă cu florile de gheață ce formează cununi de steluțe pe geamurile ființelor umane!

Îmi vin în minte câteva versuri din lirica stănesciană:
     

„Ce bine că eşti,/Ce mirare că sunt”... (Nichita Stănescu, „Ce bine că eşti”).
 

Iar viața-şi continuă mersul şi sensul.

În revărsarea florilor de toamnă, tot ce putem culege este dat de albul crizantemelor în floare! Frumoase, arătoase, sensibile şi fine, crizantemele sunt izbitor de atrăgătoare atât din punct de vedere floral, cât şi din punctul de vedere al parfumului tomnatic, pe care îl răspândesc!

Pitice sau înalte, acestea au o bogăție florală aparte. Legate cu străşnicie de mâna gospodarului asumat, ele îşi înalță corola de minuni a lumii, spre înaltul cerului. Sus, în plenitudinea cerului albastru, crizantemele sunt păzite de-o mână divină!

Evident este faptul că sunt colorate diferit, însă albul reprezintă culoarea purității şi a imaculatului celest.

Era ziua de naştere a doamnei Whiterose. Casa era frumos aranjată în prag de sărbătoare aniversară!

Domnul Whiterose îşi pregătise şevaletul tocmai pentru a-i dărui cadoul soției sale, în pragul aniversării.

Doamna Whiterose împlinea 40 de ani. Aşadar, trecea în a doua etapă a vieții sale, astfel încât domnul Whiterose se gândise să-i ofere soției sale, un cadou cu totul şi cu totul deosebit.

Trandafirii de un alb imaculat erau frumos aranjați pe masa de sărbătoare.     

Doamna Whiterose nu ajunsese încă acasă, fiind plecată la cumpărături. Prin urmare, domnul Whiterose avea timpul necesar să-i pregătească cadoul, ştiind că soția lui petrecea un timp îndelungat, ca să-şi cumpere ceea ce-i plăcea cu adevărat.

Se gândise să surprindă în pictura de pe şevaletul său, albii trandafiri, pe care îi cumpărase soției sale, şi pe care îi admira, prin ochiul său de artist! Erau admirabili: de un alb imaculat şi pur, catifelați asemenea unor bulgări de nea. Parcă aşteptau în vaza de pe masa din sufrageria locuinței lor pentru a fi pictați de dl Whiterose.

Cât erau de minunați: o adevărată splendoare albă!

Dl Whiterose începuse să surprindă prin ochii săi de pictor, albii trandafiri.

Deodată, în mijlocul activității sale, fereastra camerei se deschise din cauza vântului tomnatic. Ciudat... petalele trandafirilor căzuseră brusc pe fața de masă...

Ce se întâmplase oare?!

Dl Whiterose rămăsese încremenit de uimire, cu penelul în mână.

- S-au scuturat trandafirii! gândise el. 

De ce oare? Erau proaspeți şi păreau atât de vii în vaza cu flori?! 

Nu mare i-a fost uimirea când în adierea vântului de toamnă, care deschisese fereastra camerei unde se afla dl Whiterose, vântul a adus cu el, în periplul lui, crizanteme albe, care aşteptau, parcă, să fie aşezate în vază de dl Whiterose, în locul trandafirilor care se scuturaseră.

- Şi, totuşi, ce se întâmplase oare? Care era explicația acestui fenomen inedit?

În mod cert, era toamnă! Iar trandafirii, pe care dl Whiterose încercase să-i surprindă pe pânza sa de artist, îşi căutau anotimpul: anotimpul de vară, atât de confortabil trandafirilor înfloriți, în plenitudinea frumuseții lor!!!

Dl Whiterose aşezase crizantemele albe în vază, îndepărtase uşor trandafirii ce se ofiliseră brusc şi se reapucase de pictură!

Era o nouă pictură, pe care se străduia să o realizeze, şi anume: aceea care purta cu ea parfumul crizantemelor înflorite!

Şi, poate, fenomenul petrecut nu era întâmplător!! Doamna Whiterose împlinea frumoasa vârstă de 40 de ani!

Păşea, astfel, spre o nouă etapă frumoasă din viața sa! Vântul purta în adierea sa, chemarea crizantemelor de toamnă, pe care dl Whiterose le redase atât de frumos pe pânza sa de artist la 40 de ani!

Fiecare anotimp are o floare prin intermediul căreia se identifică.

Astfel, primăvara se identifică cu ghiocelul; vara, cu trandafirul; iarna, cu ,,florile de gheață", iar toamna, cu minunata crizantemă!

În culori diverse: albe, galbene, vişinii, oranj, albe cu ,,sclipiri roşietice", lila etc., toate creează un superb covor de flori, pe care toamna îl etalează cu o distinsă grație, privirii omului! Alături de covorul de frunze multicolore, care este specific toamnei, covorul floral de crizanteme uimeşte ochiul şi ne încântă prin mirosul pe care crizantemele îl împrăştie în aer.

De fapt, crizantemele miros a toamnă. Mirosul toamnei este unul unic, inedit şi poate fi perceput fie ca un amestec de crizanteme, dublat de parfumul frunzelor, care se desprind din copaci, fie ca miros de gutui coapte-n cuptor sau a fragranță îmbietoare de struguri Isabella. Acestor struguri li se mai spune şi căpşună, fragă neagră sau frăguță, fiindcă răspândesc un puternic parfum. Toamna, strugurii frăguță stăpânesc cu gratie, curțile de la țară ale oamenilor!!! Copiii îndrăgesc, cu predilecție, acest soi parfumat de struguri, deoarece bobița strugurelui este dulce şi miroase plăcut, iar coaja strugurelui este dulce-acrişoară, oferind, astfel, degustătorului un plus de vitamina C.

Toamna miroase-a pământ reavăn, peste care se scutură ploaia de frunze arămii.

În acest decor autumnal, plouă atât cu frunzele toamnei, cât şi cu superbii ciucuraşi albi de crizanteme, ce sunt aşezați în ghivece în fața florăriilor, a instituțiilor şi în interiorul piețelor. Este timpul când comercianții din zonele rurale reuşesc să-şi vândă cel mai bine, florile, fructele şi legumele coapte, care-şi aşteaptă gospodinele să le conserve pentru iarnă.

Este un timp de toamnă încă plăcut!

În ciuda frigului, a ceții matinale, a ploilor bacoviene, sunt zile în care toamna devine caldă, prin prisma soarelui care o înveleşte cu razele-i!  Nu mai sunt raze de foc specifice verii, dar sunt raze solare plăcute şi aducătoare de o stare bună de spirit şi de o lumină-n natură!

Şi da!!! Miroase-a toamnă-n crizanteme, iar parfumul lor este unul rar, pe care-I identificăm numai în sânul naturii-mume, iar, nicidecum, în sticluțele de parfum special concepute de creatorii în domeniu, parfum care ,,nu-i decât o copie", afirm aceasta, gândindu-mă la poezia ,,Primăvara", de George Topârceanu şi reamintind aici, câteva din versurile poetului:

,,Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie". (George Topârceanu, ,,Primăvara").

Şi încă miroase-a toamnă-n crizanteme şi va mai mirosi un bun timp, chiar şi atunci, când iarna îşi va face simțită prezența, iar crizantemele vor continua să miroasă a toamnă-n, iarnă.