Blogul Mihaelei

Iată că ne aflăm la sfârşitul lunii mai, timp în care şi macii se apropie de finalul existenței lor. Aleg a afirma faptul că macii sunt nişte plante-miracol, mie îmi place să le numesc în acest fel.

De ce afirm aceasta?
În primul rând, majoritatea macilor au o culoare de un roşu înflăcărat, îmbiindu-te să-i admiri, să-i culegi şi să-i aşezi direct în vaza din dotare. 

În al doilea rând, sunt şi maci ce au petalele fie albe, fie roz, fie galbene, fie mov. Aceste categorii de maci sunt mai aparte şi mai dificil de întâlnit, dar nu este imposibil! 

În genere, predomină macii de culoarea roşie aprinsă, culoarea pasiunii... În altă ordine de idei, din semințele de maci, se prepară medicamente, ce au efect liniştitor, relaxant, ce induc un somn bun în timpul nopții. Spre exemplu, din macul californian, se prepară capsule ce îți conferă un somn liniştitor nocturn.

Semințele de mac se pun pe deasupra unor prăjituri, respectiv, produse de panificație, atât pentru designul aspectuos, cât şi pentru deliciul gustului consumatorului.

Mai afirm un aspect din multe altele legate de maci că în Constanța, există un loc numit „Golful Pescarului”. Este locul unde frumusețea macilor se împleteşte cu marea în revărsarea sa.
          

Să ne bucure macii cât mai sunt în floare! 🌹🏵💐

Să ne bucure frumusețea macilor, flori  în revărsare din sânul Mamei-Pământ! 🌹🌹🌹

Albina a apărut în urmă cu mai mult de 100 de milioane de ani. Ea este, de regulă, asociată cu mierea, însă activitatea sa principală o reprezintă polenizarea plantelor. Albinele sunt neprețuite atunci când vine vorba de asigurarea securității alimentelor globale. Albinele sunt printre cele mai curate şi mai harnice viețuitoare de pe fața pământului.

Imaginați-vă cât muncesc să strângă polenul de pe flori, iar, pe urmă, să-l transforme în miere!!! Nu degeaba în paremiologia noastră există proverbul: „Hărnicuță ca o albinuță”!

Aşadar, să învățăm a le prețui, pentru că mierea, polenul, propolisul sunt foarte bune şi satisfăcătoare organismului uman!

Sã nu uităm faptul că, dacă suntem înțepați de o albină, ea îşi va pierde viața, prin lăsarea acului în corpul celui/celei înțepat/înțepate.

Prin urmare, să prețuim albinele!!!

Mi-a plăcut foarte mult textul Alexandrei Gheorghe! Aşadar, sensul textului se pliază atât de mult pe stilul meu, încât doresc să-l împărtăşesc doritorilor de linişte cu mult interes!

„La mine în suflet se intră în liniște. Deschizi ușa ușor, te descalți de frustrări, orgolii și iluzii și-mi zâmbești. Nu mă deranjezi, la mine e liniște, cântă muzica și miroase frumos.

Nu veni la mine în suflet făcând zgomot, nu-mi trânti ușa, pentru că-mi deschizi rănile, nu țipa, îmi sperii florile.

La mine în suflet se zâmbește, se spune adevărul și nu se minte. Putem dansa, dacă vrei și dacă accepți că, uneori, pot fi stângace.

Că mă dor picioarele și că anumite răni încă nu au trecut.

Nu-mi băga duritatea în seamă, e un scut, protejez liniștea.

Sht! Pășește încet, ai răbdare, ascultă-l, e posibil să îți cânte.” ♥️♥️♥️

Text preluat de la Alexandra Gheorghe

Nouă în materie de flori, curcuma longa (turmericul) sau laleaua thailandeză preferă locurile luminoase, dar nu, cu mult soare, deoarece frunzele florii, asemenea unor lănci în adierea vântului, se topesc în bătaia soarelui. Originea plantei este orientală, din sud-estul Indiei şi, respectiv, Asia.  

Florile sale sunt de diferite culori: mov, roz, alb cu roz. Curcuma, din care se extrage şi condimentul cu acelaşi nume, preferă să fie udată, dar nu, cu multă apă. Se recomandă a nu fi păstrată apa în vasul în care planta este ținută, fiindcă apa din abundență duce la putrezirea rădăcinilor florii de curcumă. 

Toamna, respectiv, iarna, planta intră în procesul de vegetare, aşadar, nu va mai face flori, ci va aştepta primăvara, când va reveni la viață. În aceste anotimpuri, planta poate fi ținută în locuri răcoroase, temperatura aerului putând ajunge la 15 grade Celsius.

Dacă sunt păstrate aceste condiții de întreținere a florii, curcuma va înflori în mod constant.
         

Astfel, vom avea o plantă înfloritoare!!! 

Primăvara este anotimpul ce conține în structura lui însăşi anotimpul de vară prin numele lui: „prima: + „vară”, cu alte cuvinte, „primăvara”, înainte de „vara” propriu-zisă.

Aceasta presupune faptul că primăvara, într-o anumită manieră, anticipă vara.

Ne dăm seama de succesiunea anotimpurilor după anumite semne specifice, cum ar fi prezența anumitor flori în natură.

Aşadar, ghiocelul este cea mai delicată, pură şi sensibilă plantă, care anunță venirea primăverii. Albul imaculat al petalelor florii ne introduce în timpul „imaculat” al primăverii, alături de alte flori primăvăratice: toporaşii, zambilele, lăcrămioarele, bujorii, iasomia, lalelele etc.

Odată cu revărsarea trandafirilor, ne dăm seama că anotimpul de vară şi-a intrat în drepturi. Vara este însoțită de alaiul ei de flori, printre care enumerăm trandafirii, şi de mărețul soare care lumineazã albastrul senin al cerului văratic.

Trandafirii-n ofilire fac trecerea spre anotimpul de toamnă, prin prezența crizantemelor care miros a toamnă şi care parfumează sufletul omului în devenire.

Crizantemele, cârciumăresele, dumitrițele toate anunță sosirea toamnei, anotimpul frunzelor multicolore purtate de vânt în desfăşurarea sa.

Crizantemele întârziate, căci viața lor este lungă şi se prelungeşte până-n iarnă, prin structura lor florală, se continuă cu florile de gheață ce formează cununi de steluțe pe geamurile ființelor umane!

Îmi vin în minte câteva versuri din lirica stănesciană:
     

„Ce bine că eşti,/Ce mirare că sunt”... (Nichita Stănescu, „Ce bine că eşti”).
 

Iar viața-şi continuă mersul şi sensul.