În revărsarea florilor de toamnă, tot ce putem culege este dat de albul crizantemelor în floare! Frumoase, arătoase, sensibile şi fine, crizantemele sunt izbitor de atrăgătoare atât din punct de vedere floral, cât şi din punctul de vedere al parfumului tomnatic, pe care îl răspândesc!
Pitice
sau înalte, acestea au o bogăție florală aparte. Legate cu străşnicie de mâna
gospodarului asumat, ele îşi înalță corola de minuni a lumii, spre înaltul
cerului. Sus, în plenitudinea cerului albastru, crizantemele sunt păzite de-o
mână divină!
Evident
este faptul că sunt colorate diferit, însă albul reprezintă culoarea purității
şi a imaculatului celest.
Îmi ninge cu albe petale,
Îmi ninge cu stropi albi de flori,
De flori de zăpadă,
De flori de ninsori.
Îmi ninge şi-n suflet,
Îmi ninge peste tot,
Şi simt...
Cum de-atâta ninsoare,
Pământul se scutură tot!
Îmi ninge-n crizanteme,
Îmi ninge peste tot,
Şi iată!
Văd cum iarna
Le-a înghețat de tot!
Îmi ninge cu albe petale
De crizanteme,
De doruri,
De daruri,
Şi de-alese comori:
Ale toamnei în trecere,
Ale iernii-n venire,
Ale timpului în devenire!
În solitudinea toamnei-n pieire!
