Blogul Mihaelei

☆ Duminica Luminată este cunoscută şi ca Duminica Sfântului Apostol Toma – Duminica Tomii sau Tomei. Este duminica tuturor necredincioşilor, care au pus la îndoială minunea cea mare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Apostolul Toma, rămas în religie ca „Necredinciosul“, nu fusese alături de ceilalţi apostoli atunci când Hristos a venit în mijlocul lor, după Învierea Sa, astfel că întâmpinase cu scepticism relatările lor. În prima duminică de după Paşti, Iisus a venit din nou printre apostoli, iar Toma se afla printre ei. Fiul Domnului coboară încă o dată printre oameni, vrând să spulbere orice urmă de îndoială, care se cuibărise până şi în inima celor care crezuseră în El.

„Adu-ţi degetul tău încoace. Şi adu mâna ta şi nu fi necredincios, ci credincios”, îşi îndeamnă Mântuitorul ucenicul care nu-şi poate crede ochilor. Pipăind rănile lui Hristos cel coborât de pe cruce, Toma rosteşte covârşit de puterea dumnezeiască: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Iisus i-a răspuns: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. Pe acest fond, a şaptea zi de la Înviere poartă deopotrivă denumirea de Duminica Tomei/Tomii şi Duminica Luminată.

În Duminica Luminată credincioșii vin în număr mare la cimitir să aprindă lumânări și să se roage la crucile celor dragi plecați la Dumnezeu. Se bocesc morții, se întind mese rituale în cimitir sau lângă biserică, se împart pomeni, se închină un pahar în memoria celor dispăruți, din care se varsă un strop în pământul care le odihnește trupurile.

(Text preluat de pe romaniatv.net)

Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 mai. Sfântul Mochie era preot în cetatea Amfipoli din Macedonia şi a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).

Propovăduitor al Evangheliei, Sfântul Mochie defăima cu îndrăzneală închinarea la idoli a romanilor. Pentru că mustra rătăcirea închinării de idoli şi propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, a fost prins şi dus la judecată.

Întrebat de guvernator de ce nu se închină zeilor, aşa cum face toată lumea, Sfântul Mochie răspunde hotărât: „Neştiutorule, cel ce nu cunoşti adevărul, pentru ce întrebi de acelea pe care nu poţi a le înţelege? Adună-ţi întâi gândurile minţii tale şi cunoaşte adevărul că eu, învăţând Sfânta Scriptură, am cunoscut cum că idolii păgânilor sunt diavoli şi nădejdea cea către dânşii este deşartă”. Mai departe spune guvernatorul: „Văd că ai învăţat multe a grăi”, iar Mochie a zis: „Din multa noastră grăire se învaţă adevărul, pe care, ca să-l înţelegi, ascultă cele ce zic: „Zeii cărora vă închinaţi sunt diavoli muţi şi surzi”.

„Jertfeşte zeilor, ca să-ţi dobândeşti viaţa ta, pe care singur de voie ai gândit să o pierzi”, porunceşte demnitarul. Răspuns-a sfântul: „O, antipate, moartea cea pentru Hristos îmi este mie mare câştig!”. („Vieţile Sfinţilor”)

A fost supus unor chinuri nemiloase, aruncat în temniţă, scos iarăşi la judecată şi torturat, apoi a fost trimis la Bizanţ, unde i s-a tăiat capul.

☆ Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), care prin semnarea Edictului de la Milan, în 313, a pus capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, a construit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Mochie, în care au fost aşezate sfintele sale moaşte.

* Sfinţii Metodie şi Chiril, numiţi „apostolii slavilor”, pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă, au fost doi fraţi originari din Tesalonic şi au devenit misionari creştini printre slavi. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă.

Constantin a luat numele de Chiril cu puţin timp înainte de moarte, când a primit sfânta schimă. Despre numele lui Metodie nu se ştie dacă era de botez sau de călugărie. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

(Text preluat de pe romaniatv.net)