 |
| Foto: anitanna.wordpress.com |
O simplă şi firească întrebare, care mi-ar putea fi
adresată referitor la aceste plante, ar fi aceasta, şi anume: de ce iubesc lalelele?!
Iar răspunsul meu ar fi unul natural şi cât mai
dezinvolt cu putinţă: iubesc lalelele, pentru că se topesc în lumina soarelui
de mai! Pentru că sunt frumoase, deosebite şi emană atâta primăvară! Pentru că,
în funcţie de colorit, fiecare lalea exprimă un sentiment, o trăire a fiecăreia
dintre noi, reprezentantele sexului frumos, cele care ne identificăm cu aceste
flori şi cu această bogată paletă coloristică.
Iubesc lalelele, fiindcă ele exprimă dragostea
eternă şi divină! Pentru că aceste flori sunt cu-adevărat frumoase prin
structura lor, prin graţia pe care o oferă admiratorului, prin gingăşia lor,
prin suavul parfum desprins din aşa-zisa „corolă de minuni a lumii”.
Primăvara uimeşte şi ne uimeşte prin frumuseţea
florilor sale de sezon!
Din punctul meu de vedere, dacă primăvara nu observ
lalelele în plenitudinea lor, prin pieţe, prin florării, prin grădini, atunci pentru
mine, încă nu a venit primăvara. Dacă lalelele nu şi-au făcut prezenţa
cu-adevărat în adâncul sufletului meu, atunci chiar nu este primăvară!
Şi-mi vin în minte versurile lui Luigi Ionescu: Lalele, lalele...
„Lalele, lalele,
Frumoasele mele lalele,
Cât îndrăgesc aceste flori
Cu chipul în multe culori.
Lalele, lalele,
Sfioasele mele lalele,
Ei îi vorbiţi în locul meu
Şi-i spuneţi ce-aş vrea să-i spun eu.
Speranţe aţi trezit în orice îndrăgostit
Şi-n lume câte graiuri petalele-au vorbit,
Iar roşu-nflăcărat ce-n gură vi l-au dat,
În clipa când v-au sărutat.
Lalele, lalele,
Frumoase ca visele mele,
Suntem uniţi şi fericiţi,
Lalele, lalele înfloriţi,
Lalele, lalele înfloriţi!”
Aşadar,
iubiţi primăvara şi iubiţi anotimpul, respectiv, anotimpurile cu care vă
identificaţi, fiindcă fiecare anotimp îşi are frumuseţea şi unicitatea sa!
