Blogul Mihaelei

Mi-a plăcut foarte mult textul Alexandrei Gheorghe! Aşadar, sensul textului se pliază atât de mult pe stilul meu, încât doresc să-l împărtăşesc doritorilor de linişte cu mult interes!

„La mine în suflet se intră în liniște. Deschizi ușa ușor, te descalți de frustrări, orgolii și iluzii și-mi zâmbești. Nu mă deranjezi, la mine e liniște, cântă muzica și miroase frumos.

Nu veni la mine în suflet făcând zgomot, nu-mi trânti ușa, pentru că-mi deschizi rănile, nu țipa, îmi sperii florile.

La mine în suflet se zâmbește, se spune adevărul și nu se minte. Putem dansa, dacă vrei și dacă accepți că, uneori, pot fi stângace.

Că mă dor picioarele și că anumite răni încă nu au trecut.

Nu-mi băga duritatea în seamă, e un scut, protejez liniștea.

Sht! Pășește încet, ai răbdare, ascultă-l, e posibil să îți cânte.” ♥️♥️♥️

Text preluat de la Alexandra Gheorghe

O melodie ale cărei versuri le auzim pe fundalul unei reclame dedicate farmaciei Dr.Max!
Fiind în sezonul de iarnă, versurile melodiei se potrivesc aici şi acum.
Vi le reamintesc, pentru că sunt zglobii, vesele şi săltărețe aşa cum este sufletul nostru de sărbători!

LA MULȚI ANI, dragii mei! ❤

În procesul plăsmuirii şi al modelării cuvântului în lexicul limbii române, Nichita Stănescu realizează nişte asocieri lexematice inedite, iar lirica sa este mereu o bucurie şi o revelație a impresionantului ,,joc de-a cuvintele", uimind, astfel, cititorul într-un mod cât mai plăcut, introducându-l într-o dimensiune aparte, specială, unică şi bogată-n semnificații, care sunt oferite în anumite circumstanțe, de ,,cuvinte", iar în altele, de ,,(ne)cuvinte". 

În sensul celor menționate, un exemplu de poem este: 

,,Muzică II", de Nichita Stănescu

,,Muzica mă apropia de lucruri,
punea un arc între mine şi ele
şi puteam să cad de departe, din sfere,
fără să-mi frâng nici un mădular,
fără să-mi pierd nimic din putere.

Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul arămiu, sentimentul violet.
Le ridica în sus ca pe nişte fire
de iarbă-n încolţire.

Şi cine veghea putea să zărească
un câmp arămiu, un câmp violet,
deasupra cărora se desface, încet,
şirul nocturn al stelelor palid-albastre,
sub care,
tâmplă, lângă tâmplă,
coastă lângă coastă,
se-mbrăţişară
viețile noastre".