Să ne reamintim de lirica lui Tudor Arghezi.
Autorul a fost poet, prozator, artist dedicat poeziei ,,boabei şi a
fărâmei".
Lirica sa implică aspecte diverse din punct de vedere tematic: viață-moarte,
credință-tăgadă, creație, Divinitate, căutarea eului existential etc..
Să ne transpunem în lirica poetului, făcând apel la ciclicitatea vieții umane:
naştere-adolescență-maturitate-moarte, prin intermediul versurilor poemului:
,,Niciodată toamna"..., un poem uşor de înțeles la o
primă citire, dar cu înțelesuri profunde! Se observă un paralelism între ciclul
vieții omului şi cel al scurgerii timpului, prin succesiunea anotimpurilor:
,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă,
Sufletului nostru bucuros de moarte..."
Să ne bucure frumusețea versificației lui Tudor Arghezi! Şi moartea face parte
din viață!
,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes".
