Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Tăcere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tăcere. Afișați toate postările

marți, noiembrie 28, 2023

Tăcere

 

Toamnă-iarnă
Foto: Facebook


Este toamnă... Este linişte... Este frumos... Afară este încă plăcut...


Într-o astfel de zi de toamnă, frunzele îngălbenite ale copacilor cădeau fără încetare...


Am plecat să mă plimb prin pădure. Copacii tăceau somnoroşi... Din când în când, vântul se auzea prin frunzele colorate ale copacilor. Natura este splendidă toamna. Deşi frunzele copacilor se strâng într-un dans al toamnei, acest tablou de toamnă este învăluit de culoare, frumos, parfum, mister... şi de poezie.

Cât de impresionantă este încă toamna! Mai sunt câteva zile de toamnă, iar locul ei va fi preluat de iarnă! 

 

Să ne bucurăm de toamna-iarnă!

miercuri, septembrie 21, 2016

Imaginaţie incipientă

Şi m-am născut din iubire... drept mărturie este numele sfânt, ce-l port: Mihaela „cea care se aseamănă lui Dumnezeu” (Semnificatia-numelui.net).

Amore imaginato
Foto: Google Images
Am înaintat în viaţă şi spre viaţă. M-am gândit la timpul ce trece şi ne întrece prin ireversibilitatea sa. M-am aflat într-o perpetuă căutare de nou, unic şi de plăcut. Am iubit tăcerea şi am căutat liniştea fără a reuşi întotdeauna să o descopăr şi să mă regăsesc în povestea ei... dulce şi, poate, pentru unii, apăsătoare.

Într-un moment de linişte, visam că stau la o oareşicare „masă a tăcerii” şi-mi imaginam, măcar, una din ipostazele iubirii: iubirea în care-ţi zâmbesc ochii, iubirea în care-ţi surâde zâmbetul, iubirea în care atât ochii, cât şi zâmbetul se nasc din lacrimi de iubire..., iar, atunci, în acel moment, totul pare frumos, devine chiar mai frumos...ca într-un adevărat vis al iubirii şi al puterii imaginaţiei..., ce te poartă oriunde-ţi doreşti, până în momentul în care viaţa te atenţionează cât de puternic poţi fi în distincte împrejurări.

marți, octombrie 27, 2015

Dacă tăceai, filozof rămâneai!

Masa tacerii
Foto: Google Images
Cred, cu certitudine, că timpul trece-trece, iar noi nu mai suntem copii şi mă refer, aici, la vârsta pe care o avem! J Căci, dacă stăm să ne gândim bine, în sufletul adultului, se regăseşte şi spiritul copilului! J

Şi ...timpul este ireversibil! Chiar cercetătorii au concluzionat că timpul s-a comprimat!

Pentru unii dintre noi, timpul este unul frumos, pentru alţii, timpul se transformă într-unul al tăcerii şi al lucrurilor nepunctate, respectiv, nespuse, ci, doar, gândite! Se afirmă, în mod sigur, că este bine să asculţi ce ţi se spune, să gândeşti asupra problematicii şi să vorbeşti puţin, rar şi bine din punctul de vedere al informaţiei transmise sau chiar să nu spui nimic în anumite circumstanţe ale vieţii!