 |
| Foto: Google Images |
DEX’09 (2009) oferă această
definiţie conceptului frumos:
• FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1.
„(Adesea substantivat; despre ființe și
părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă
etc.). Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.;
care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură,
sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică,
dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele”. 2. „Care
place, care trezește admirație
din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe
cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu
menajamente”. 3. „(Despre
timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei)”. 4.
„(Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil”. II. Adv. 1. „În
mod plăcut, armonios, estetic”. 2. „Potrivit, bine; așa
cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva),
a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se
cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi
frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi
lăudabil”. III. S. n. „Categorie fundamentală a esteticii
prin care se reflectă însușirea omului de a simți
emoție în fața operelor de artă, a
fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor
obiectiv dispoziția simetrică a părților
obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor” etc.
– Lat. formosus.
