Blogul Mihaelei

☆ Duminica Luminată este cunoscută şi ca Duminica Sfântului Apostol Toma – Duminica Tomii sau Tomei. Este duminica tuturor necredincioşilor, care au pus la îndoială minunea cea mare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Apostolul Toma, rămas în religie ca „Necredinciosul“, nu fusese alături de ceilalţi apostoli atunci când Hristos a venit în mijlocul lor, după Învierea Sa, astfel că întâmpinase cu scepticism relatările lor. În prima duminică de după Paşti, Iisus a venit din nou printre apostoli, iar Toma se afla printre ei. Fiul Domnului coboară încă o dată printre oameni, vrând să spulbere orice urmă de îndoială, care se cuibărise până şi în inima celor care crezuseră în El.

„Adu-ţi degetul tău încoace. Şi adu mâna ta şi nu fi necredincios, ci credincios”, îşi îndeamnă Mântuitorul ucenicul care nu-şi poate crede ochilor. Pipăind rănile lui Hristos cel coborât de pe cruce, Toma rosteşte covârşit de puterea dumnezeiască: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Iisus i-a răspuns: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. Pe acest fond, a şaptea zi de la Înviere poartă deopotrivă denumirea de Duminica Tomei/Tomii şi Duminica Luminată.

În Duminica Luminată credincioșii vin în număr mare la cimitir să aprindă lumânări și să se roage la crucile celor dragi plecați la Dumnezeu. Se bocesc morții, se întind mese rituale în cimitir sau lângă biserică, se împart pomeni, se închină un pahar în memoria celor dispăruți, din care se varsă un strop în pământul care le odihnește trupurile.

(Text preluat de pe romaniatv.net)

Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 mai. Sfântul Mochie era preot în cetatea Amfipoli din Macedonia şi a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).

Propovăduitor al Evangheliei, Sfântul Mochie defăima cu îndrăzneală închinarea la idoli a romanilor. Pentru că mustra rătăcirea închinării de idoli şi propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, a fost prins şi dus la judecată.

Întrebat de guvernator de ce nu se închină zeilor, aşa cum face toată lumea, Sfântul Mochie răspunde hotărât: „Neştiutorule, cel ce nu cunoşti adevărul, pentru ce întrebi de acelea pe care nu poţi a le înţelege? Adună-ţi întâi gândurile minţii tale şi cunoaşte adevărul că eu, învăţând Sfânta Scriptură, am cunoscut cum că idolii păgânilor sunt diavoli şi nădejdea cea către dânşii este deşartă”. Mai departe spune guvernatorul: „Văd că ai învăţat multe a grăi”, iar Mochie a zis: „Din multa noastră grăire se învaţă adevărul, pe care, ca să-l înţelegi, ascultă cele ce zic: „Zeii cărora vă închinaţi sunt diavoli muţi şi surzi”.

„Jertfeşte zeilor, ca să-ţi dobândeşti viaţa ta, pe care singur de voie ai gândit să o pierzi”, porunceşte demnitarul. Răspuns-a sfântul: „O, antipate, moartea cea pentru Hristos îmi este mie mare câştig!”. („Vieţile Sfinţilor”)

A fost supus unor chinuri nemiloase, aruncat în temniţă, scos iarăşi la judecată şi torturat, apoi a fost trimis la Bizanţ, unde i s-a tăiat capul.

☆ Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), care prin semnarea Edictului de la Milan, în 313, a pus capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, a construit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Mochie, în care au fost aşezate sfintele sale moaşte.

* Sfinţii Metodie şi Chiril, numiţi „apostolii slavilor”, pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă, au fost doi fraţi originari din Tesalonic şi au devenit misionari creştini printre slavi. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă.

Constantin a luat numele de Chiril cu puţin timp înainte de moarte, când a primit sfânta schimă. Despre numele lui Metodie nu se ştie dacă era de botez sau de călugărie. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

(Text preluat de pe romaniatv.net)

Astăzi este mare sărbătoare în calendarul creştin-ortodox.

Este Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu; Sf. Ap. Simon Zilotul.

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii are loc în vinerea din Săptămâna Luminată, prima săptămână după Învierea Domnului, fiind în strânsă legătură cu Sărbătoarea Sfintelor Paşti.

* Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului şi aminteşte de Vinerea Mare, când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a vărsat multe lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, iar acum ni se arată ca izvor de nădejde şi de vindecare. În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma mică.

* „Sfânta Icoană a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată în apropiere de Ploieşti, datează din secolul al XVI-lea. A fost adusă din Siria şi dăruită aşezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian (1948-1977), o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani şi vestită prin minunile ei.

Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie aşezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoţit de episcopul-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoşăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preţ”.

* ,,Sfântul Simon era de neam din Cana Galileii, cunoscut Domnului Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana era destul de aproape de Nazaret, acolo unde şi-a petrecut copilăria şi tinereţea Mântuitorul.

Sfântul Simon a fost mirele din Cana Galileii, la nunta căruia Iisus a săvârşit prima minune, prefacerea apei în vin”.

„Când Simon a avut nunta cea legiuită, a fost chemat şi Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajungându-le vinul, Domnul a prefăcut apa în vin. Mirele, văzând o minune ca aceea, îndată a crezut că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi, lăsându-şi nunta şi casa, i-a urmat Lui cu osârdie, pentru care s-a numit „Zilotul”, adică râvnitor”. (Vieţile Sfinţilor)

* „După Cincizecime (Pogorârea Duhului Sfânt), Sfântul Apostol Simon, unul dintre cei doisprezece Apostoli, a propovăduit Evanghelia în Africa.

După aceea, fiind în Britania şi luminând pe mulţi prin cuvântul Evangheliei, a fost răstignit de cei necredincioşi şi s-a sfârşit prin pătimirea cea de un chip cu a lui Hristos”.

(Text preluat de pe stiripesurse.ro)

Şi ce poate fi mai bun de atât?

La 10 mai 2024 este aniversată Ziua Independenţei Naţionale a României, în baza Legii nr. 189, din 8 iulie 2021.

Pe parcursul istoriei, data de 9 mai a marcat evoluția României de trei ori: respectiv, proclamarea independenţei de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei.

Ce altceva mai bun este posibil?

În calendarul ortodox, ziua de 9 mai 2024 constituie Joia după Paşte, ce  este cunoscută în popor şi ca Joia Verde. Este o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele, dar nu se munceşte, pentru că aduce ghinion asupra casei, secetă şi dăunători în livezi.

„Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

(Text preluat de pe site-ul romanianet.ro)

„Pe 8 mai 2014, Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie a aniversat 151 de ani de activitate.

În fiecare an, data de 8 mai marchează sărbătorirea celor 13 milioane de voluntari din întreagă lume care își aduc contribuția pentru binele umanității. Ei sunt oamenii care se dedică pentru a ajuta persoanele vulnerabile din comunitățile în care trăiesc.

În ciuda numărului tot mai mare de provocări precum dezastrele naturale, violența, conflictele armate, schimbările climatice sau foamea, acești voluntari din întreaga lume demonstrează ca le pasă și contribuie astfel la îndeplinirea obiectivelor Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

«Crucea Roșie Română face parte din cea mai prestigioasă și mai veche organizație umanitară la nivel mondial – Federația Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Suntem mândri că astăzi, în România, prin cei 6000 de voluntari, Crucea Roșie este implicată în proiecte la nivel național, precum: acordarea de suport celor nevoiași, intervenția la dezastre, acordarea de prim ajutor sau donare de sânge. Prin activitățile sale, Crucea Roșie Română a facut de nenumărate ori dovada faptului că își merită prestigiul la nivel național și internațional. Le mulțumesc tuturor celor care donează o parte din timpul, energia sau profitul lor către Crucea Roșie și îi îndemn pe toți ceilalți să adere la acest spirit filantropic, să fie generoși, să fie Crucea Roșie!», a declarat Mihaela Geoană, Președintele Crucii Roșii Române.”

(Text preluat de pe sensoarte.ro)

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim este sărbătorită de Biserică în ziua de 7 mai. Semnul minunat al Sfintei Cruci a apărut la Ierusalim într-o perioadă extrem de încordată pentru Biserică şi a făcut ca mulţi oameni să creadă şi să se boteze.

Şi ce altceva este posibil? 

Suntem creştini-ortodocşi, iar semnul Sfintei Cruci ne ajută să atragem lucruri bune în viața noastră, stabilind o conexiune cu Divinitatea şi ocrotindu-ne de ceea ce ar putea fi negativ.

Cum devine mai bine de atât? 

Facem semnul crucii mereu, fiindcă este sfânt în viața noastră. Şi-l facem pentru protejare, ocrotire, pentru a ne fi bine ca ființe umane! 

Am învățat a face semnul crucii de la străbunicii, bunicii, iar, mai pe urmă, de la părinții noştri! 

Să-l facem în continuare!!! Este semnul cu care ne-am născut, semnul sub care am primit Sfântul Botez, semnul care ne aduce călăuză în viața pe care o trăim pe acest Pământ!  

Şi ce va fi mai bine de acum va veni!

Doamne, toate lucrurile bune şi frumoase să fie posibile sub ghidarea Ta Divină şi sub ocrotirea semnului Sfintei Cruci! 🙏🙏🙏

O zi sfântă să avem! Aşa este! Aşa va fi! 

Paşte Binecuvântat şi Sfânt! 

6 MAI - ZIUA în care se deschid PORȚILE RAIULUI şi ale IERTĂRII